Ce părere au tinerii scriitori despre critici

„Cui nu-i e frică de criticii literari!” este titlul anchetei din STEAUA, 9-10, 2012. Răspund mai ales tineri scriitori. Am început prin a citi răspunsurile cu mare curiozitate şi am sfârşit prin a o face cu mare tristeţe. Tinerii scriitori publicaţi cu generozitate de revista clujeană au în general despre critici o părere proastă. E dreptul lor. Din păcate, argumentele sunt, fie scăzute ca nivel intelectual, fie sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. În opinia lui Stoian G. Bogdan, „criticii literari români, bătrâni, tineri etc. dorm pe ei cu graţie, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social (sic!) al omului”. Lăsând la o parte faptul că Stoian G. Bogdan este el însuşi un „produs” al criticii congenere, să vedem ce „cred eu”, adică, el, că „ar trebui să se înţeleagă prin idee estetică” şi anume „o idee în lumina căreia artistul creează opere de artă care pledează pentru materializarea unei lumi sau materializează o parte din lumea estetă în care fiecare fiinţă umană se bucură de toate prerogativele sale naturale, viaţă, libertate, plăcere etc. după buna sa voinţă într-o conştienţă (sic!) deplină în lumina faptului că fiecare fiinţă umnă este proprietara fiinţei sale umane etc.” (acest din urmă etc. ne aparţine, fraza lui Stoian G. Bogdan continuând încă preţ de multe vorbe goale de orice sens). T.O.Bobe îi acuză pe criticii generaţiei lui de 1) plicticoşenie 2) previzibilitate 3) inadecvarea tonului 4) impotenţa interpretării, patru păcate capitale, care va să zică. Claudiu Komartin îi trage, la rândul lui de urechi, pe criticii de toate vârstele pentru incultura de care ar da dovadă în materie de literatură străină, neuitând să citeze numele unor scriitori străini care lui i-au plăcut. Cât despre „armătura teoretică”, aceasta a rămas „aproape întotdeauna la Călinescu, Lovinesc