Pe 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu amutea in fata multimii care maraia pentru prima oara catre comandantul sau suprem.
Emotia acelui moment ar fi suficienta ca lectie pe care istoria o lasa posteritatii oricui vrea sa invete ce inseamna bataia de joc continua pe spinarea fie ea si a unui popor care accepta resemnat multe, punandu-le toate in seama destinului inciudat.
Bucuria eliberarii de sub dictatura lui Ceausescu a disparut destul de repede, iar entuziasmul s-a stins in dezamagire. Ultimii ani de austeritate au transformat-o in furie si frica. Aceste doua sentimente au fost, in realitate, cele care i-au determinat pe 9 decembrie pe majoritatea celor care au votat sa isi indrepte stampila intr-o asemenea masura catre o singura formatiune - uniune de forte politice, USL. In acest context, alegerile de anul acesta sunt poate mai reprezentative decat toate celelalte de pana acum.
Prea multe dezamagiri au condus la sentimentul - judecata ca intreaga clasa politica e o aceeasi mizerie, care a furat tot ce s-a putut si nu a facut decat sa isi asigure privilegiile pana la a saptea spita. Intr-un anume fel, votul intr-atat de mare acordat USL exprima intocmai concluzia trasa de "popor" dupa 23 de ani de democratie bizara in stil balcanic. Au votat atat de multi cu o imposibilitate ideologica tocmai pentru ca ea a luat nastere cu un singur scop - sa puna capat expansiunii de putere a lui Traian Basescu.
Din acest punct de vedere, toate spaimele si spasmele celor care deja s-au aruncat in negura istoriei, odata cu venirea la putere a USL, au toate motivele sa se intoarca la locurile lor: Uniunea Social Liberala nu va mai respira nici macar o singura ora din momentul in care Traian Basescu nu va mai fi la Cotroceni, daca nu cumva isi va da sfarsitul dinainte.
Dar nici nu au apucat sa isi savureze rezultatul cei
