- Cultural - nr. 248 / 21 Decembrie, 2012 Printre pastorii de pe campiile Betleemului era si un om simplu, poreclit Natangul. Cand ingerii au adus vestea cea buna, Natangul n-a inteles mai nimic, dar, vazand ca pastorii se grabesc sa plece spre pestera, s-a gandit sa mearga si el cu ei. Pastorilor le era rusine cu Natangul, de aceea i-au spus sa ramana si sa aiba grija de oi, zicandu-i: -,,Copilul la care mergem noi este rege si nu are nevoie de un natang ca tine". Simtind ca este ceva important, Natangul a plecat in urma lor, dar in asa fel incat sa nu fie vazut. Descoperit de unul dintre pastori, acesta i-a zis: -,,Ce ai tu sa-I duci pruncului rege? Nu vezi ca noi Ii ducem branza, lana, miei si paine?". Natangul s-a intristat; nu avea nimic; totusi, a spus: -,,Eu merg sa-l apar de tantari si de muste". Ceilalti pastori au ras de el si i-au spus: -,,Asta nu-i treaba ta; de acest lucru se ocupa ingerii". Natangul s-a intristat, dar apoi, zambind fericit, a spus: -,,As putea sa-i frec piciorutele, ca sa se incalzeasca". -,,Tot ingerii se ocupa si de aceasta", i-au zis pastorii. Dupa un moment de descumpanire si amaraciune, Natangul a zis: -"Eu am o voce placuta si-i voi canta pana o sa adoarma fericit". -,,Las-o balta, i-au zis pastorii, nu canti tu mai frumos decat ingerii. Nu auzi cum deja ii canta melodii ceresti?". Natangul s-a intristat, fiindca nu mai avea ce spune, dar curios, voia sa-l vada pe regele nou-nascut. Ajunsi la iesle, au vazut pruncul culcat pe paie, pe Maria si Iosif care dadeau celor saraci din darurile primite de la magi. -,,Of, a suspinat Maria, daca ar fi cineva care sa-mi pazeasca pruncul de tantari si de muste, sa-l incalzeasca la picioare si sa-i cante ceva pana adoarme!". Natangul a sarit fericit si s-a oferit. Pruncul i-a zambit si a adormit. Pastorii si-au plecat fruntile rusinati ca n-au stiut sa aprecieze inima Natangului