Dacă Moşul ar dori să scrie un bilanţ al activităţii sale în România ultimilor 75 de ani, acesta ar conţine etapele: lucruri pentru copii simpli, transformarea în fugar de către comunişti şi, acum, căutător de gadgeturi.
Dragă Moş Crăciun. Ştim cu toţii cât de ocupat eşti în perioada asta. Ai milioane de apariţii zilnice pe la toate petrecerile pentru copii de pe Pământ, joci în câteva filme pe seară, că doar te vedem la televizor, ai de citit saci plini cu scrisori de la toţi cei mai cuminţi şi mai puţin cuminţi. Toţi îţi promit că te vor aştepta, la fel de nerăbdători, în seara de Crăciun. Aşadar, nu ne aşteptăm neapărat să ai şi timp să-ţi cumperi ziarul acesta şi, mai ales, să mai găseşti răgaz să citeşti şi textul ce urmează. Dar, dacă totuşi reuşeşti, ar fi foarte bine.
Ţi-am pregătit o mică surpriză. Ne-am gândit că ţi-ar face plăcere să-ţi aduci aminte câteva dintre scrisorile ce
ţi-au fost trimise, în ultimii 75 de ani, de copiii din România. Le-am găsit prin ziare şi reviste vechi şi pe la mame mândre de odrasle. Nu sunt multe. Am fi vrut să-ţi oferim câte o mostră din toate perioadele istorice ce încep cu interbelicul şi se termină cu zilele
noastre. Am eşuat. Ai fi surprins, dragă Moşule, cât de puţin se vorbea despre tine când oamenii ăia răi, comuniştii, conduceau România. Să nu cumva să te gândeşti că, brusc, copiii te scoseseră de la inimă. Nu, nu prea mai aveau voie să vorbească despre tine. De fapt, nimeni nu prea mai vorbea despre tine. Erau lucruri mai importante de discutat: culmile ştiinţifice, saltul calitativ în viaţă, conducerea ţării…
Apoi, după ce comuniştii au plecat, lumea s-a transformat exact ca noile ziare în care apăreau poezii şi scrisori pentru tine: în culori ţipătoare, cu „oferte peste oferte“. Şi copiii şi-au adus aminte de tine şi au început să te asalteze, din nou, cu visurile lor.
Dragă Moşu
