Cercetarea, unul dintre cele mai „văduvite” domenii la capitolul investiţii din România, cu o alocare de până la 0,5% din PIB, urcă tot mai sus atât în agenda companiilor, cât şi a autorităţilor. Cu toate acestea, condiţia cercetătorilor români, fie că lucrează în institute publice sau private, contrastează puternic cu cea a omologilor din ţările occidentale. Cum reuşesc aceşti oameni talentaţi să-şi vadă visul cu ochii şi să pună în aplicare proiectele prin care vor să schimbe lumea?

„Bursa de la şcoală, de 300 lei pe lună, îţi ajunge să plăteşti căminul şi să cumperi mâncare pentru câteva zile”, spune Maria Mureşan, câştigătoarea unei burse de cercetare în domeniul energiei, de 1.600 euro pe lună. Chiar dacă puţini, banii de la masterul pe care îl urmează în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti sunt bineveniţi. „Ne zbatem pentru ei, învăţăm în sesiune să luăm note cât mai mari", mărturiseşte Mureşan, care a venit tocmai de la Gherla, Cluj, să studieze în Capitală.

Ea se aşteaptă ca bursa de 1.600 euro pe care o va primi în următorii trei ani să îi acopere cheltuielile cu şcolarizarea, cazarea şi mâncarea şi să-i mai ramână şi 1.000 de euro pe lună.

Noua bursă de cercetare îi va da ocazia tinerei de 24 de ani să-şi pună în aplicare proiectul privind reducerea consumului de energie dintr-o locuinţă în cadrul unor laboratoare din ţară, dar şi din Hexagon. Proiectul său a fost declarat câştigător alături de alte două într-un concurs la care au fost înscrise 11 proiecte. Concursul face parte din direcţia strategică de acţiune pentru eficienţa energetică, promovată în cadrul proiectului Cartea Albă a Energiei, lansat în martie 2011 de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză din România (CCIFER).

Bursele câştigate de Maria Mureşan şi alte două tinere cercetătoare sunt finanţate de statul român în colaborare cu