Pe data de 24 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea unui mare poet francez şi a unui mare naiv în politică, este vorba de Louis Aragon. Timp de o lună, Partidul Comunist Francez l-a sărbătorit pe fostul său militant fidel, dar şi mediile culturale franceze au evocat figura acestui "personaj tragicomic al tragediei comuniste".

Partidul Comunist Francez a organizat la sediul său parizian, în ultimile săptămîni, mai multe manifestări omagiale dedicate poetului, manifestări punctate de expoziţii, evocări, lecturi, concerte şi lansări de carte. Născut în 1897, Louis Aragon a trecut, în tinereţea sa, printr-o fază anarhistă înainte de a adera, în 1927, la Partidul Comunist Francez pe care nu-l va părăsi decît în ziua decesului său, pe 24 decembrie 1982. Iar înainte de scrie ode la adresa lui Stalin şi a Uniunii Sovietice poetul a experimentat dadaismul şi suprarealismul. Marea sa tragedie constă în faptul că după revelarea crimelor comise de Stalin, în ciuda unei "crize existenţiale" pe care a trăit-o dureros, a rămas solidar cu doctrina comunistă şi cu Partidul Comunist Francez, oarecum singur împotriva tuturor (mai precis împotriva celorlalţi intelectuali care treptat s-au trezit din hipnoza comunistă).

Louis Aragon nu este primul scriitor care lasă în urma sa o operă remarcabilă, dar plină şi de pagini jenante sau chiar absolut imposibile. Istoria literaturii şi a artei recunoaşte acest lucru: omul rămîne o fiinţă contradictorie iar uneori artişti extraordinari au comis acte stupide sau chiar au sprijinit ideologii criminale. Franţa cunoaşte mai multe astfel de cazuri, de exemplu cel al romancierului Louis Ferdinand Céline, căruia nimeni nu-i contestă maniera revoluţionară în care a scris roman dar căruia nimeni nu-i uită declaraţiile antisemite şi trecutul de colaborator cu puterea nazistă. Recent, în Franţa, a apărut romanul "Groa