Iată-ne iarăși de Crăciun în postura de pelerini, dimpreună cu magii, pe drumul care duce spre ieslea binecuvântată de la Viflaim, unde Dumnezeu se face Prunc. Ducem cu noi povara existenței, grijile, temerile, toată sărăcia firii noastre expusă la încercările presărate pe drumul vieții. Să nu uităm însă că bucuria este Taina Crăciunului și ea provine de la prezența Celui care ne oferă mântuirea prin credință. Dar pentru a I ne închina trebuie mai întâi să-L recunoaștem. Împletirea dintre știință și lipsă de înțelegere apare în atitudinile lui Irod, ale mai marilor preoți și cărturarilor, care știu cu precizie unde ar trebui să se nască Mesia, dar nu L-au putut recunoaște.

Taina Nașterii exprimă pentru Magi bucuria nețărmurită la apariția stelei, care-i trimite în lume spre a-L afla pe Împăratul cel mare. Inspirați de acel extraordinar fenomen astronomic, căruia ei i-au asociat nașterea unei mari personalități, magii au avut parte fără să vrea de o veritabilă introducere în Taina Domnului. Ajungând la Betleem, străini de legea iudaică au cunoscut teologia felului umil al lui Dumnezeu de a-și conduce creaturile spre lumină și mântuire și s-au putut închina Soarelui dreptății. Câte evenimente în viața umanității, scrise de rosturi aparent trecătoare sau nesemnificative, nu le-a folosit Domnul în înțelepciunea Sa nemărginită spre a oferi lumină!

Dragi credincioși,

Vorbim tot mai greu despre speranță fiindcă febra viitorului ne inspiră multă temere. Or, speranța trebuie să ne găsească doritori de a pătrunde ceva din Taina lui Dumnezeu fiindcă provine din viața cu Cristos. „Ne lăudăm întru nădejdea măririi Lui, și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare. Și răbdarea încercare și încercarea nădejde”[1]. Iată de ce Isus, de la Viflaim încoace, ne invită să așezăm fundamentul credinței în acel loc tainic unde Du