O istorie zbuciumată şi cu bătaie lungă. Nu este vorba despre vreun personaj a cărui activitate remarcabilă l-a încrustat definitiv în istoria omenirii. Este vorba despre ceva la care nu s-ar aştepta nimeni şi care, de fapt şi de drept, a ”creat” personalităţi care au intrat definitiv în...isoria mondenă a omenirii: Bikinii!

De-a lungul timpului subiect de discuţii între încuiaţi şi cei cu vederi liberale, liliputanul costum a supravieţuit cu succea într-o lume…goală. Renumitele desuuri au avut parte de „turbulenţe” de-a lungul istoriei lor, dar nu s-au lăsat. Adevărul este că, ori că e la singular - bikini, ori că e la plural - bikinii, minusculul costum de baie nu şi-a câştigat popularitatea pe planul comercial, ci pe cel cultural!

În 1952, "L’Osservatore Romano", publicaţie "semi-oficială" a Vaticanului, nota că "atunci când vor veni, cavalerii Apocalipsei vor purta, cu siguranţă, bikinii!".

Tot în 1952, în Spania au ajuns până la generalul Franco. Pedro Zaragoza- primarul din Benidorm, şi arhiepiscopul de Marbella- Rodrigo Bocanegra, au discutat direct cu Franco pentru a-l convinge că, dacă va da liber la bikini, turismul de-a lungul coastelor spaniole ar avea de câştigat. Un argument puternic care a generat consimţământul generalului.

Comuniştii au văzut în bikinii un simbol al burgheziei: lupta de clasă împotriva lor era de la sine înţeleasă. Apoi feministele, care i-au acuzat pe creatorii de modă că transformă femeile în facile obiecte ale dorinţei. Multă cerneală a curs (există chiar o "Istorie a bikini-ului", de Patrick Alac), multe scandaluri s-au perindat.

Curentul "pornchic"

La începutul invaziei de bikinii, plajele din Franţa, Italia, Spania, Belgia au zis un "nu" vehement. Iar la piscinele din Germania nu au putut pătrunde sub nici o formă, până prin anii 70. Însă până aici nu s-a ajuns uşor.

Chemarea către stilul r