Pentru liberali, piata libera este un artefact: in absenta regulilor care impun concurenta libera si corecta, nu putem vorbi de libertate economica - la fel cum, in absenta regulilor care impun egalitatea in drepturi si egalitatea de sanse, nu putem vorbi de libertate civica, sociala sau politica. Scriam saptamana trecuta ca, pentru (neo)conservatori, libertatea individuala este definita ca posibilitate de alegere neingradita de catre vreun tert, iar alegerea este, in sensul acesta, definita strict ca optiune intre A si non-A. Altfel spus, libertatea individuala este posibilitatea de a opta intre A si non-A fara niciun fel de interferente din partea unui alt individ. Daca nu exista nimeni care sa-l constranga pe un individ sa opteze fie pentru A fie pentru non-A, individul respectiv este liber din punct de vedere (neo)conservator. Prin contrast, piata libera in sens liberal este definita ca un set de reguli care promoveaza si garanteaza concurenta deschisa, deplina si corecta („open, full and fair competition"). Pentru liberali, concurenta nu este un fapt natural. Naturale sunt, dimpotriva, incercarile de eliminare a concurentei. Prin urmare, in absenta unui sistem de reguli care sa o impuna ca norma, concurenta ar inceta sa se mai manifeste. Piata neagra, cea nereglementata in niciun fel, nu este un spatiu al liberei concurente, ci unul al teritorializarii vanzatorilor. Cu alte cuvinte, „ordinea spontana" nu produce concurenta, ci monopoluri teritoriale: cel care distribuie droguri in cartierul X va face tot ce e cu putinta pentru a ramane singurul distribuitor de droguri in cartierul respectiv. „Ordinea spontana" are toate trasaturile baronatelor feudale. Iar liberalismul se opune nu doar feudalismului politic, ci si celui economic. In sens liberal, libertatea nu este definita ca optiune intre A si non-A, ci ca optiune intre A1, A2,..., si An - in conditiile in car