E vremea scrisorilor pastorale, mai ales a celor trimise de catre ierarhi poporului pe care-l pastoreste. La nivelul sau, si preotul de parohie are datoria de a transmite un cuvant celor care, cu binecuvantarea Chiriarhului, ii sunt incredintati nu spre a-i stapani, ci spre a-i sluji, pentru a fi "slujitorul bucuriei lor" (cf. II Corinteni 1, 24). Am ales sa public un cuvant (postat pe saitul parohiei, talpalari.iasi.mmb.ro), pe care l-am adresat enoriasilor de la Parohia Talpalari, unde sunt trimis a sluji, avand incredintarea ca el este cumva de interes general, consonant cu ceea ce ar dori sa transmita credinciosilor multi dintre fratii mei intru slujire preoteasca. Iubite fiu sau fiica duhovniceasca, Din cand in cand, in viata noastra este nevoie sa ne facem un bilant (provizoriu, ce-i drept), o evaluare a ceea ce am facut pana acum, urmata de o creionare a unor proiecte de viitor pe care le inramam cu speranta ca va fi mai bine. Sincer, daca iti cercetezi cu atentie faptele, ce poti spune despre anii care s-au scurs? Care iti sunt criteriile dupa care iti evaluezi viata? Iti adresez aceste intrebari nu ca izvorand dintr-o impardonabila indiscretie, ci pentru ca, in calitate de pastor al acestei comunitati, am datoria sa-ti (re)aduc aminte ca singurul lucru care conteaza, cu adevarat, care ne ajuta pe fiecare, este cultivarea sistematica a unei relatii vii, oneste, cu Dumnezeu. Poate ca te numeri intre cei pe care i-am intalnit in comuniunea rugaciunii, la slujbele din biserica. Am avut ocazia sa impartasim aceleasi probleme cu care se confrunta parohia noastra, dar si sa gustam din bucuriile Sfintei Liturghii sau ale unor acte de milostenie. Ne-am intalnit saptamanal la serile de cateheza si formare duhovniceasca sau cand ai ingenuncheat sub patrafir, cautand sa pui inceput bun vietii tale. Tie, impreuna rugatorule, iti multumesc pentru tot sprijinul acordat par