Lui Matei Alexandru i-a fost aşternut să fie ciobanul celor 500 de oi din gospodăria părinţilor săi. În schimb, a ajuns actor. Acum, la cel de-al 85-lea Crăciun al său, îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îmbătrâneşte frumos Matei Alexandru, cu beteală şi cu tot.

„Nu pleca de lângă mine!“, o roagă Matei Alexandru pe soţia sa. „Am vrut să te las liniştit, să fii mai liber.“ „Sunt mai liber dacă eşti aici.“ Iar ea îi ţine din nou mâna şi îl mângâie în continuare. E mai liniştit acum.

Matei Alexandru împlineşte 85 de ani de Crăciun. E mai mult amărât că a îmbătrânit decât e bătrân. Aşa de mâhnit e că nu se mai joacă deloc cu vorbele şi se supără ca un copil atunci când îşi aminteşte doar ce-au uitat alţii. „Hai, păpuşa, nu mai ştii tu cum a fost?“, îl însufleţeşte soţia sa, Paula, iar memoria se dezmorţeşte numaidecât. Aşa e el.

E o uzanţă nedreaptă a acestei rubrici să avem un singur interlocutor, să-l lăsăm să ne povestească aduceri aminte şi să-i ignorăm complet pe cei care ne aduc o ceaşcă de cafea, ne întrerup discuţia numai aşa, să mai luăm o bomboană de ciocolată, şi ne ceartă că nu purtăm papucii de casă. Dar trebuie să ştiţi acest lucru: fiecare răspuns al actorului este pornit de soţia sa şi continuat, din zbor, de el. Sunt amintiri din interbelic, deşi ea s-a născut mai târziu, în ’48, amintiri comune din comunism, deşi ei s-au cunoscut mai târziu, în ’91. Sunt ale lor ca şi când ar fi doar ale ei, doar ale lui.

Alexandru şi Paula Matei s-au căsătorit în 1992. Era iarnă. Ea nu voia să se mai căsătorească, trăise toată viaţa singură, se obişnuise şi-i era şi puţin teamă, deşi îl ştia bine pe el. Acum, el nu se poate privi în oglindă fără ea, că îndrăgostirile sunt ca vărsatul de vânt, mai chinuitoare la bătrâneţe. Acum, ea are somnul de mamă şi răbdarea bunicilor din poveştile de Crăciun, că aşa e dragostea, în