- Social - nr. 249 / 22 Decembrie, 2012 De mult ori s-a vorbit despre spiritualitatea romaneasca ca una din cele mai profunde, capabila sa schimbe soarta lumii. Din pacate nu s-a putut da nicio definitie a spiritualitatii, doar se banuie ce comportamente ar avea: sacralitatea, religia strabuna protocrestina, umorul fin, dar disecat, cantecul popular si frumoasele costume; obiceiurile unice in lume; sufletul larg si primitor, verticalitatea si iertarea dusmanului; creativitatea, inteligenta nativa; miturile, credinta in viata de dincolo de mormant; prietenia si ospitalitatea, bunul-simt, dragostea de cunoastere; iubirea universala; sarmul, harul sau. Desi exhaustiva, nici aceasta insusire de elemente fascinante nu pot da o definitie completa a spiritualitatii, deoarece este un har de la Dumnezeu. Nu ne-au ramas de la stramosi prea multe cladiri monumentale, megalitice, dar si pe cele ce le avem din plin ev mediu au ramas in paragina. Ne-au ramas insa manastiri si biserici de lemn unice in lume, sihastrii si calugari intelepti, ce comunica cu marele creator prin rugaciune, avem castele in Carpati din care bantuie noaptea fantoma lui Dracula, avem satele noastre, risipite pe coline, de o frumusete rara, avem un peisaj unic, si pajisti cu cele mai colorate flori. Spiritualitatea romaneasca rurala se mandreste cu Miorita, unicitatea oamenilor la obarsie si vatra, cu taranii-soldati eroi si dascali minunati. Spiritualitatea romaneasca globala a lansat oameni de creatie unicat: Burebista, Decebal, Deceneu, Zamolxis, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir, Bancusi, George Enescu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Constantin Noica, Nicolae Cioran, Henri Coanda, Aurel Vlaicu, N. Tesla (Teslureanu), N. Iorga s.a. Spiritualitatea romaneasca a fost data si de mesterii anonimi ai satelor, de oameni creativi, de meseriile uitate si creatorii lor disparuti,