Daţi mai puţin, să ajungă la toţi! Conform acestei filosofii a cozii lungi la o marfă pe sponci a fost întocmit al doilea Guvern Ponta, cu cei 28 de miniştri ai săi. Totuşi cu ceva mai multă imaginaţie şi un plus de rigoare numărul ministerelor ar fi fost şi mai mare. Ministerul Justiţiei putea fi dublat de un minister al Dreptăţii. Alături de Cultură am mai fi putut avea un minister al monumentelor viitoare şi al literaturii de sertar. Şi de vreme ce s-a înfiinţat un minister al marilor proiecte, de ce n-ar exista şi ministerul marilor falimente, care ar avea un obiect de activitate mai sigur? Aceste scăpări pot fi corectate însă la o viitoare remaniere. La fel cum, dacă actualul patrulater guvernamental se va transforma într-un triunghi, mai pot dispărea ministere sau miniştri fără portofoliu. După caz.

Chiar dacă ieri Traian Băsescu nu s-a mai interesat de doctoratele miniştrilor care au aşa ceva şi nici n-a mai strîmbat din nas în direcţia miniştrilor cu dosare pe rol, Dragnea şi Fenechiu puteau să mai aibă puţintică răbdare, iar Ponta niţică prudenţă, ca să nu se trezească în situaţia de a le căuta înlocuitori. Ca să nu mai spun că un ministru cu dosar, în loc să-şi apere cu toată energia cauza personală trebuie să se ocupe, printre picături, şi de binele public. Nu vreau să le stric sărbătorile lui Relu Fenechiu şi lui Liviu Dragnea, dar ce vor face Excelenţele Lor dacă în aceeaşi zi în care vor avea o şedinţă de guvern vor fi invitate la o cafea de procurori? Şi-ar putea trimite avocaţii la Palatul Victoria, încît ei să se prezinte nestingheriţi la DNA. Căci viceversa nu se poate.

Aseară, Băsescu părea să fi uitat de subiectul plagiatului lui Ponta – ce înseamnă un pact semnat la vremea lui! – totuşi cum va scăpa premierul de tinicheaua doctoratului său? Sau a împărţit în două Ministerul Educaţiei pentru ca soluţionarea acestei sîcîitoare proble