- Social - nr. 249 / 22 Decembrie, 2012 O noua carte a parintelui dr. Gheorghe Sincan nu face decat sa confirme investitia de incredere pe care am facut-o intr-un slujitor al bisericii care m-a cucerit la prima vedere, facandu-ma un devotat prieten si partener in a parcurge labirinticele cai ale cunoasterii de sine, ale intelegerii sensurilor si rosturilor unei lumi care a iesit parca din tatani. I-am apreciat atat de multe calitati la indemana oricui de buna credinta sa le vada si sa beneficieze de ele, intr-un firesc existential debarasat de prejudecati si de conjuncturi. Trebuie sa recunosc ca, inainte de toate, i-am admirat neostoirea in a se darui bisericii si credincio silor, intr-o jertfelnicie pilduitoare. Mi-a fost drag apoi pentru deschiderea spre literatura, pentru interesul manifestat inca din studentie fata de viata culturala si literara, pentru prieteniile din lumea scriitorilor. I-am gustat cu nesat cuvintele sale de invatatura, predicile, retorica aparte, intr-o cuceritoare elocinta, adevarate "Cuvinte de credinta” in sens steinhardtian. Am strabatut impreuna trasee fundamentale pentru a ne adapa de la izvoarele credintei. Am vazut cum creste in deschiderea sa culturala, in responsabilitatea sa fata de istoria bisericii noastre. L-am perceput, alaturi de multii sai enoriasi, foarte aproape de sufletele oamenilor, cald, bland, generos. Preocuparile sale carturaresti i-au adus distinctie, plasandu-l, fara discutie, in galeria celor mai de seama protopopi ai Targu-Muresului, iar, dincolo de inevitabila subiectivitate, l-as putea considera personalitatea cea mai proeminenta a bisericii ortodoxe romane in spatiul muresean in ultima suta de ani, cel putin. Cartile sale nu sunt simple culegeri de predici, ele sunt reflexul unei gandiri teologice profunde, unei bogatii duhovnicesti, unui talent literar indiscutabil. Sunt chiar convins ca, daca si-ar fi dr