Naşterea Domnului vestită de îngeri

„Părintele Stăniloae mărturisea că atunci când Tatăl L-a trimis pe Fiul la plinirea vremii, I-a spus: «Mergi şi mântuieşte-Ţi fraţii! Dezvăluie-le chipul. Chipul Tău să se arate în ei». Acesta este sensul întrupării Domnului - să scoată la lumină chipul Lui în noi, chip după care am fost creaţi. Şi aceasta caută şi acum Maica Domnului prin umblarea ei tainică în lume - să-L nască pe Hristos în noi. Să ne oferim şi noi spre a-I fi sălaş. Aşa vom înţelege mai bine stihurile colindului: «Astăzi s'a născut/ Cel făr' de'nceput»."

Ziua Naşterii Domnului se serbează la 25 decembrie începând cu secolul al IV-lea în Occident şi cu cel de-al V-lea în Est. Iniţial sărbătoare religioasă, a primit, de la începutul veacului al XX-lea, şi o conotaţie laică, fiind celebrat şi de către necreştini, ca o sărbătoare tradiţională a oferirii darurilor. Nu de puţine ori, spiritul laic predomină în zilele noaste asupra celui spiritual.

Crăciunul în imagini

Bradul de Crăciun, simbol al bucuriei şi al renaşterii

"Icoanele sunt o scriere concisă şi uşor de interpretat: ele vorbesc, nu sunt mute, precum idolii neamurilor. Orice scriere citită în Biserică ne povesteşte fie despre venirea lui Hristos, fie despre suferinţele şi luptele sfinţilor, prin imagini", spune Sfântul Ioan Damaschinul.

Icoanele transcriu deci textul evanghelic, în interpretări diferite în Occident şi în Biserica Răsăriteană.

Din această dualitate de opinii au reieşit două tipuri iconografice. Pe de o parte, avem versiunea siriană, reluată de bizantini, conform căreia Naşterea lui Hristos a fost similară oricărei naşteri umane, cu excepţia suferinţelor îndurate de mamă, iar, pe de altă parte, în arta occidentală de la sfârşitul Evului Mediu, scena Naşterii devine o adorare, în care Fecioara îngenunchează cu mâinile unite înaintea Pruncului gol şi lu