- Editorial - nr. 249 / 22 Decembrie, 2012 Prin prea multul tumult si zgomot ale acestei ierni enorme a unei lumi pe care ne-o inchipuim in forma de cruce, prin ninsoarea-terapie cernind peste Ardealul romanismului nostru, in acest "templu al neamului”, cu totii, mic si mare, il asteptam, ca in fiecare an, pe Cel Bun intr-o lume dorita a fi tot mai dreapta. Cu Lerui-ler vine prin lumina zapezii, vine cu stramosestile noastre colinde. Si, impreuna cu poetul, din nou murmuram: "A noastra e taina aleasa,/Ca vine pe lume Craciunul/ Si cerul ne intra in casa”, cand "Ninsoarea e gata sa cada,/Dar nu mai incape de ingeri”. Cu Lerui-ler, "Ninge fara mila,/cu vinovatie/, ninge peste ingeri, ninge peste vai”, "ninge, peste clopot, ninge peste ape”, "ninge fantomatic si bacovian”, "ninge cu tristete si cu felinare,/ninge ca la moartea ultimului an” (sa ne amintim, inca o data, de versurile lui Adrian Paunescu chemat la Domnul), iar de departe spre noi razbate zvon de clopotei si de zurgalai ai saniilor de aur, trase de cai de abur, venind dinspre copilaria noastra dusa. Cu Lerui-ler, pe intinderea Tarii Romane "in vremea putreda si goala!” – cum scria candva Grigore Vieru -, cu visul la o Romanie a tuturor, gandul se intoarce la ei, fratii nostri, la ei, simpli truditori si muritori, printre ei si cei azi legitimati cu talonul de pensie. Sub crucea crestina, semenii nostri sunt dornici sa se mai intoarca roata norocului si pentru ei, intr-o trainica reduta romaneasca. Pe o tabla a valorii ei ar dori, si de data aceasta, cum o fac de 23 de ani incoace, asezata meritocratia, nu acei "regizori fara calificare, ajunsi celebri figuranti”, nu cei mari si prea satui, unii "trecuti prin scoli la pret redus”. Lerui-ler, pentru truditorul mereu in garda, uneori amagitul de libertate, in clipa sfanta, in vremea tot mai marunta pentru unii, cu amintirile putine, multe, ar vrea dorita unir