O veche tradiţie de sărbători este cea a colindatului cu capra. Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. O veche tradiţie de sărbători este cea a colindatului cu capra. Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou.

Măştile reprezintă un animal al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în Transilvania de sud.

În Bistriţa-Năsăud capra cu care feciorii merg la colindat se confecţionează dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu blănuri şi o pătură, pentru a fi cât mai real. La Salva, bunica, Virginia Linul, e cea care ştie cum se pregăteşte capra şi în săptămâna Crăciunului scoase cu grijă pieile pe animalul nepotului, ajutată de întreagă familie. Ea povestește că prima dată se pune în frunte o icoană care îl reprezintă pe Iisus și apoi încep să se coase pieile și coada, pentru a fi cât mai aproape de una naturală. După ce capra este gata, nepotul trebuie să înveţe cu grija cum să o joace… Cristian Linul are deja 9 ani și anul acesta a învățat de la tatăl lui cum să joace capra.

Umblatul cu capra este un obicei ancestral, păstrat sub o multitudine de variante. Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor, înt\lnite în satele româneşti la vremea Crăciunului, provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.