În România nu se poate vorbi despre o dezvoltare economică reală atât timp cât amprenta statului, privit ca administraţie, şi în special a mediului politic asupra economiei este mult prea mare pentru o economie atât de mică şi de slăbită.
Indiferent de promisiunile noului Guvern (printre care se numără reducerea CAS, micşorarea TVA, majorarea salariului minim-prezentate fără vreun calendar de aplicare şi fără vreo estimare a impactului fiscal), economia nu poate funcţiona normal atât timp cât este sabotată de delăsarea, prostia şi de cumetria din administraţia publică şi de un mediu politic mult prea implicat în ultimii 22 de ani în mediul de afaceri pentru a fi interesat de o competiţie reală în mediul privat.
Economia, per total, nu poate performa când contractele pentru lucrări din bani publici nu sunt acordate competitiv şi transparent şi atât timp cât statul rămâne proprietarul unor companii mamut pe care este evident că nu le poate aduce pe profit, mai ales având în umbră mediul politic. Acele companii nu aduc doar pierderi bugetului general, ci şi furnizorilor din mediul privat, pe care îi ştrangulează cu arierate.
Evident, orice măsură de relaxare fiscală poate reprezenta pentru o parte a mediului privat o adevărată gură de oxigen după trei ani de sufocare. Când economia nu funcţionează însă, nimeni nu poate garanta, de exemplu, că reducerea CAS la angajator se va traduce în noi locuri de muncă sau că acele economii făcute de firme se vor traduce în investiţii.
Nimeni de la Palatul Victoria, Fisc, Gardă sau din Parlament nu poate promite că reducerea TVA de la 24% la 19% se va traduce, integral sau măcar parţial, în preţuri mai mici la produsele de pe rafturi. Ar putea însemna doar încasări mai mici la buget în timp ce preţurile vor rămâne la fel pentru consumatorul final.
Când Fiscul şi celelalte instituţii abilitate nu încaseaz
