Scrisoarea Pastorală de Crăciun 2012
Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos, întrucât ne-a ales ca să fim sfinți și neprihăniți în fața lui!
Sfințiile voastre, iubiți frați și surori în Cristos,
Celebrarea misterului Nașterii Domnului în Anul Credinței, pe care l-am început la 11 octombrie, chiar în timpul celebrării Sinodului Episcopilor pentru o nouă evanghelizare, reprezintă o invitație vie la un imn de preamărire a Părintelui ceresc, care a binevoit să-l trimită pe Fiul său, pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug, iar prin evanghelie să avem o credință vie și profundă.
Lui, așadar, care ni s-a descoperit prin Fiul său și ni se descoperă fără încetare prin Duhul Sfânt, să-i fie cinste și laudă în veci de veci!
Crăciunul este un moment de grație, un dar ceresc oferit omenirii și a devenit fundamentul întregii noastre speranțe, pentru marele mister ce a marcat istoria mântuirii, misterul iubirii Fiului lui Dumnezeu care se naște, devine om, ca să rămână mereu în mijlocul oamenilor și să-i înalțe la gloria cerească a Tatălui ceresc.
Biserica tresaltă de bucurie și face sărbătoare, în timp ce îngerii coboară din cer să vestească acest eveniment petrecut acum două mii de ani în istorie, mister ce se realizează acum, pentru că “astăzi” ca odinioară trăim același adevăr istoric al iubirii Tatălui ce se repetă și reînnoiește pe oricine și orice lucru în Fiul care se naște pentru noi.
Lumina și bucuria noastră este pruncul divin venit din cer.
Dumnezeu este un izvor de iubire care se face om, se face mic în Isus, pentru a fi calea noastră, adevărul și viața noastră.
Lecturile pe care Biserica ni le propune în ajunul și în ziua de Crăciun ne asigură că