Ikebana, arta aranjarii florilor, izvoraste din traditia si cultura japonezilor, exprimand caracterele lor orientate spre estetic, respect fata de natura si meticulozitate.
Totul a inceput cu crengi de cires (pomi speciali pentru ramurile lor colorate, care nu fac si fructe), aranjate cu prilejul diverselor sarbatori laice sau religioase, dupa cum explica pentru Ziare.com specialistii de la "Japan Culture". In primul stil de ikebana pur artistic, florile erau asezate vertical doar, iar reprezentarea lui Budha (folosita inainte in aranjamentele pentru sarbatori) a fost inlocuita cu o pictura sau caligrafie care sa fie in armonie cu anotimpul sau sarbatoarea cu pricina.
Cel mai vechi manuscris dateaza din 1486, continand descrierea a 40 de aranjamente si trecand prin mainile multor maiestri, care au perfectionat decoratiunile. Din acestea nu trebuia sa lipseasca o ramura vesnic verde, simbol al nemuririi si caracterului neschimbator al adevarului. Cea mai joasa linie reprezenta omul, compusa din mai multe flori cu fata la privitor si care indeplinea functia de armonizare a tuturor celorlalte linii.
In ultimile decenii, au patruns in aceasta arta si flori europene, precum garoafe, lalele, margarete, iar stilul este putin mai laic, a inceput sa tina cont de curentele culturale in voga, sa se foloseasca si radacini, legume, pene, obiecte din plastic, metal, pietre, ajungandu-se cateodata la o ikebana deloc florala, care nu mai seamana cu vechea arta japoneza.
Reguli de baza ikebana
- asimetria si predominata liniei asupra culorii. Linia evidentiaza ki-ul, care provine din termenul chinezesc "chi", ce inseamna energie, respiratie, spirit;
- trebuie creata armonia "wa", ceea ce inseamna triunghiul cer-om-pamant. Inaltimea la care este asezata fiecare floare transmite cate un detaliu despre personalitatea
