Bugetarul are o viata plictisitoare, munceste mecanic, plafonat si de cele mai multe ori, ineficient. Mediul privat iti ofera multe provocari, nu iti da voie sa lancezesti. Cat adevar si cat mit contine aceasta teza, ce deosebiri dar si ce asemanari exista intre jobul la stat si cel la o mare corporatie, intr-un articol DailyBusiness.ro.
Holul unui minister. O tanara imbracata elegant paseste maiestuos pe tocurile inalte, cu o figura preocupata. Ai zice ca duce la indeplinire o misiune de maxima importanta. A iesit din birou si duce o ceasca de cafea la chiuveta, ca sa o spele.
Ghiseul unei institutii de stat. Coada. Lent, meticulos, functionarul introduce in calculator datele unui contribuabil. Acesta asteapta docil, nu vrea sa spuna ceva care ar putea declansa un mic conflict si ar prelungi inutil operatiunea. In spate, ceilalti se foiesc, dau semne de nervozitate.
Functionarul aproape a terminat. Mai zaboveste pret de cateva secunde, privind ecranul cu atentie, sa fie sigur ca nu a gresit. Nu pare deloc stanjenit de nerabdarea celorlalti. Tine un deget ridicat, analizand intens. In sfarsit se decide. Apasa "enter". Suspin colectiv de usurare. "Altul la rand".
Ne-am obisnuit cu ideea (cliseul?) ca bugetarii sunt neproductivi, lipsiti de initiativa, si ca prin natura meseriei, duc o existenta anosta. Potrivit aceleiasi idei, cei din mediu privat au o viata mai activa, pentru ca trebuie sa genereze profit, altfel isi pierd joburile sau afacerile. Si totusi, o anumita inertie exista si aici.
Amalia P. lucreaza la o companie multinationala. "Prea putin poti sa inovezi, sa vii cu ceva nou in munca mea. Practic, seful iti da un set de lucrari de facut si niste termene-limita pe care trebuie sa le respecti cu strictete", povesteste ea.
"La serviciu nu am voie sa intru pe mess si pe niciun site fa
