Luna aceasta s-au împlinit 23 de ani de la Revoluția din 1989, zi în care România și-a luat destinul în propriile mâini, desprinzându-se de blocul sovietic și alegând calea Europei. Pe străzile din Oradea nu a curs sânge dar în București și Arad au murit militari din Oradea. În amintirea lor, sâmbătă, 22.12.2012, în Cimitirul Rulikowski, s-a oficiat o slujbă, s-au depus jerbe și coroane și s-a intonat imnul național.

Ritmurile rapide ale tocurilor pe dalele de betron ale cimitirului Rulikowski și murmurul grupurilor de vârstnici din ale căror guri ieșeau aburi au fost, sâmbătă, ușor acoperite de fanfara care a răsunat, undeva, în stânga aleii principale.

Frigul care a alunecat din cer, undeva la minus patru grade, i-a îndemnat pe mulți să nu iasă din casă. Au făcut-o însă oficialitățile, oamenii în negru ai căror ochi au alergat instinctiv spre blițurile aparatelor de fotografiat ale ziariștilor, militarii Garnizoanei Oradea, singurii pregătiți parcă pentru gerul de afară și vârstnicii care au început să simtă participarea la astfel de evenimente mai mult ca pe o datorie față de trecut decât ca pe o mulțumire față de prezent.

Cei peste o sută de participanți s-au aliniat militărește pe un singur rând în faţa mormintelor celor trei militari orădeni ucişi în luptele de la Arad și București, sublocotenenţii post mortem Victor Adrian Puşcău, Marius Cosma şi Adrian Dorin Danşe.

Pentru o bună parte dintre oficialități, slujba oficiată de prelatul Garnizoanei Oradea, preotul militar Mircea Ioniţă a părut interminabilă, frigul făcându-i să-și încheie toți nasturii de la paltoane, iar pe doamne, să-și afunde gâturile albe în blănuri.

Ca o fatalitate, sticla de vin din mâna preotului a colorat într-un roșu sângeriu marmura albă a celor trei morminte înghețate de pe alee.

În același ton trist, gri, oficial, prefectul bihorean a vorbit despre Revolu