Pe 25 decembrie sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Crăciunul fiind cea mai importantă, dar şi cea mai iubită sărbătoare a românilor.

Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia - o mască cu cap de animal, mai ales de barză.

Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte numite "Scutecelele lui Hristos".

Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor.

Preziua de Ajun

În preziua de Ajun, după miezul nopţii, între 23-24 decembrie, oamenii fac Masa de Ajun, o masă festivă pentru sufletele morţilor, însă doar cu alimente de post. Primirea preotului era un act de mare ceremonialitate, el trebuia să binecuvânteze masa şi să guste din fiecare fel de mâncare.

Ajunul

Ajunul este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, stăpânul timpului, deţinătorul puterii anului ce vine. Sub influenţa creştinismului, a decăzut ca importanţă o dată cu apariţia lui Moş Crăciun, care este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă.

Moş Ajun şi Moş Crăciun apar întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi sunt extrem de bătrâni, întrucât vin din vremuri de mult uitate. Cei doi seamănă ca picăturile apă, sunt buni şi darnici, cutreieră toată lumea şi fac cadouri, mai ales copiilor. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, colindeţi, plăcinte, prăjit