Cu ocazia sărbătorilor de iarnă , a Crăciunului şi a Anului Nou nu pot să nu vă transmit din tot sufletul meu cele mai curate urări de bine, de sănătate şi cele de trebuinţă . Chiar dacă sunt după gratii, încarcerat de o bună bucată de timp, gândul meu bun, zi şi noapte, este la oraşul nostru şi la fiecare dintre dumneavoastră şi la ce trebuie făcut în Năvodari . De pe 13 noiembrie, eu şi familia mea trăim o adevărată tragedie . Pentru o presupusă faptă de dare de mită către fostul şef al poliţiei Constanţa, am fost ridicat de pe stradă ca ultimul tâlhar, programat pentru un anumit complet de judecată şi arestat preventiv până în momentul de faţă fiind considerat pericol public la fel ca cei ce sunt cercetati pentru omor şi fapte de violenţă. La mine, prezumţia de nevinovăţie nu e valabilă. Am fost ţinut în aceeaşi boxă şi legat de mâini cu acel criminal care a violat şi a omorât o prostituată în pădurea Floreasca dându-i cu ciocanul în cap. Când m-au adus de la Bucureşti la Constanţa, încătuşat, jumătate din drum, am mers cu turela deschisă, deşi afară ningea şi era ger groaznic. Plimbat dintr-un arest în altul, am trecut prin situaţii inimaginabile, în celule la subsol, unde nu se închidea geamul, fiind nevoit sa-mi pun propriul prosop să nu intre zăpadă în patul de fier şi fără lenjerie, având doar lucrurile cu care m-au luat de pe stradă, familiei fiindu-i permis să-mi aducă ceva abia după trei zile. În celulă, şobolanii altoiţi din canalizare, prin wc-ul turcesc intrau să caute mâncare iar de muşcăturile ploşniţelor nu poţi scăpa noaptea în somn. Deşi fiind sub tratament pentru pancreas, am fost anchetat şi pâna la ora trei în noapte de la zece dimineaţa. Că, de, dosarul meu trebuia să ajungă musai într-o anumită zi la Constanţa şi la un anumit judecător care aproape că m-a şi condamnat, antepronunţându-se, prin încheierile făcute chiar înainte de primul termen