De, sculaţi, boieri, cuconi,
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cântători.
Nu vă aduc nici un rău,
Ei v-aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu e mititel
Mititel şi-nfăşeţel,
Faşă dalbă de bumbac
Şi trimisă-n Ţelengrad,
Ţelengradul jumătate
Rusalimul-n treia parte.
Mai în jos de Rusalim
Este-un pat mândru lucrat
Din nouă scânduri de brad;
Din gealău e geluit,
Din bărdiţă barduit,
Din cuţit e cuţitit.
Da-ntr-însul ce-i aşternut?
Scorţar verde mohorât,
Slobozit până-n pământ.
Şi-ntr-îns’ cine-i restignit?
Domnul nostr’ Iisus Hristos.
Şi la cap, floare de mac;
La picioare, mintă floare;
Şi la brâu un spic de grâu;
La părete păun verde;
La podele clopoţele;
Şi la uşă flori de rujă;
Şi la fereşti flori domneşti,
La icoane, busuioc;
În mijloc pară de foc.
(Colindă culeasă din Bucovina, apărută în „Sărbătorile la români”, de Tudor Pamfile)
De, sculaţi, boieri, cuconi,
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cântători.
Nu vă aduc nici un rău,
Ei v-aduc pe Dumnezeu.
Dumnezeu e mititel
Mititel şi-nfăşeţel,
Faşă dalbă de bumbac
Şi trimisă-n Ţelengrad,
Ţelengradul jumătate
Rusalimul-n treia parte.
Mai în jos de Rusalim
Este-un pat mândru lucrat
Din nouă scânduri de brad;
Din gealău e geluit,
Din bărdiţă barduit,
Din cuţit e cuţitit.
Da-ntr-însul ce-i aşternut?
Scorţar verde mohorât,
Slobozit până-n pământ.
Şi-ntr-îns’ cine-i restignit?
Domnul nostr’ Iisus Hristos.
Şi la cap, floare de mac;
La picioare, mintă floare;
Şi la brâu un spic de grâu;
La părete păun verde;
La podele clopoţele;
Şi la uşă flori de rujă;
Şi la fereşti flori domneşti,
La icoane, busuioc;
În mijloc pară
