Una dintre cele mai cunoscute zone din România pentru tradiţiile şi obiceiurile sale de Crăciun este zona Maramureşului. În fiecare an, maramureşenii se pregătesc cu mare grijă de sărbători şi rareori găseşti sate în care tradiţia să nu se respecte.

Pregătirea pentru una din cele mai mari sărbători de peste an, Crăciunul, începe cu câteva săptămâni înainte, când feciorii din sat se adună în cete şi merg la bătrânul satului pentru îndrumare. „Băieţii de însurat, se adună în grupuri de până la zece feciori şi merg la veteranii satului să înveţe colinde şi Viflaimul. Asta se întâmplă cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, chiar la intrarea în Post. Până în seara de Ajun, fiecare trebuie să ştie exact ce are de făcut şi niciunul nu are voie să iasă din cuvântul bătrânilor“, a spus etnologul Janeta Ciocan. O altă tradiţie, premergătoare Crăciunului este „Ignatul“. Tăierea porcului este o altă tradiţie respectată cu sfinţenie de maramureşeni. „În Maramureş există anumite obiceiuri cum nu se mai găsesc nicăieri. Aici se zice că oamenii miloşi nu au voie să taie porcul. Animalul va simţii mila omului şi va suferii mai mult. De aceea, cei slabi de duh nu au voie să se implice în tăierea porcului. Sângele porcului este adunat până la ultima picătură şi amestecat cu făină de mălai. Această mixtură va fi păstrată peste an, iar atunci când cineva se va simţi rău va fi arsă, pentru însănătoşirea acelei persoane“, a explicat etnologul.

Casele trebuie să fie luminate şi cu porţile deschise

În seara de Ajun, cetele de feciori încep să umble la colindat, o dată cu lăsarea serii. „După ce s-au pregătit temeinic pentru această zi, bărbaţii încep să colinde pe la casele oamenilor. Vor intra doar acolo unde sunt bine primiţi. De aceea, casele trebuie să fie luminate şi poarta deschisă, doar aşa vor şti colindătorii unde să intre. Tradiţia spune că