Acesta este ultimul text din anul 2012. S-ar potrivi ceva gen bilanţ, care să puncteze marile evenimente economice care ne vor influenţa viitorul. Dar despre ce să vorbim?
Pe plan intern, marile evenimente au venit din sfera politicii. Marea ştire a anului este faptul că în economie nu s-a schimbat mai nimic. Cu atât mai mult prin prisma bornelor şi a traseului de parcurs agreat cu FMI - în fapt, singurul nostru program de guvernare.
Din nou FMI... Dacă nu ar fi existat, sunt convins că l-ar fi inventat românii. Nu pe post de consultant în strategii economice, oricum nu are nimeni timp de aşa ceva în ţara noastră. Suntem prea ocupaţi să ţinem scorul la răfuielile verbale ale politicienilor, în timp ce stăm aşezaţi cuminţi în faţa televizoarelor. Şi asta nu este cel mai rău lucru. Până la urmă, chiar şi chibiţi în faţa micului ecran e bine să fim. E semn că ne interesează şi că, dacă s-ar întâmpla (ce optimism!) să apară personajul pozitiv pe care-l aşteptăm de peste 20 de ani să ne scoată din sărăcie, nu l-am trece cu vederea. Ce ne facem însă că disputele politice şi campania electorală arată din ce în ce mai mult precum liga de fotbal a lui Mitică?!? Pase laterale cu laţul, şuturi la mare distanţă de poartă şi fundaşi care-şi dau cu stângul în dreptul. Într-un cuvânt, blaturi.
M-am întors la politică, în ultimul text al anului din Capital. Adică exact ce mă ceartă cititorii pe forum că fac prea des. Vorbesc prea mult despre Băsescu şi prea puţin despre TVA. Prea des despre USL şi prea rar despre cota progresivă.
Fac excese de Ponta şi Antonescu şi nu mă ocup îndeajuns de Gherghina şi Isărescu. Cititorii, ca întotdeauna, au dreptate. Păcătuiesc de preapolitichie! Nu-mi pot înfrâna mintea să se dedea la tot felul de perversiuni logice şi nici corpul să ignore instinctul de conservare care-mi ţipă în urechea internă să fug din ţara asta mân
