În satul Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului merg la colindat Belciugarii, tineri costumaţi care prezintă în faţa gazdelor pe care le colindă câte o mică scenetă, iar localnicii cred că gospodăria în care aceştia joacă va fi bogată în anul care vine.

Potrivit specialiştilor Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, Belciugarii sunt tineri mascaţi care dansează şi execută figuri comice. Unul dintre băieţi joacă "turca", confecţionată din piese de lemn pentru a reda întocmai capul unei capre. Capul este înstruţat şi este montat pe un baston rezistent de care se prinde un ţol sau un covoraş de dimensiunea celui care îl manevrează.

Pe lângă cel care poartă capra, băieţii se mai costumează în militar, urs, ţigan, popă, jandarm, drac, doctor, mire şi mireasă. De obicei, Belciugarii sunt însoţiţi şi de un fluieraş. Militarul are rolul cel mai important în tot acest obicei, el fiind responsabil de comenzile pe care le execută Belciugarii.

În casele gospodarilor, Belciugarii spun diverse texte cum ar fi: "Frunză verge de mărari/Bună sara, gospodari/Frunză verge de măsline/Bună sara, gospodine/ Gospodari şi gospodine/ Ascultaţi-mă pe mine :/Foicică foi de fag/ Caprele mele pe prag!/ Căpriţe de pe la noi/ Şi - nainte şi - napoi!/ Căpriţă cu cohăţeţe/ Jos cu capu’ la podele!/ Şi te scoală şi o bate/ Şi o scarpină pe spate./ Asta-i capra lu’ Ionaşcă/ S-a-nvăţat să beie-n casă./ Asta-i capra lu’ Marin/ S-a-nvăţat să beie vin/ Asta-i capra lu’ Costică/ S-a-nvăţat să beie ţuică/ Căpriţa din Ilva Mare/Scărpinaţi-o pe spinare!".

Obiceiul Belciugarilor se crede că este de origine greco-romană neavând nimic de-a face cu creştinismul. Totuşi, el este acceptat de preoţi fiindcă textele sunt amuzante.

Locuitorii din Ilva Mare îi aşteaptă pe Belciugari, fiindcă spectacolul pe care-l oferă poate fi văzut o singură dată pe an, de Cr