La fiecare aniversare a Revoluţiei din decembrie, încep să curgă lamentaţiile ritualice despre cum Revoluţia (care a fost sau n-a fost reală, nu prea mai contează, dilema asta şi-a mai pierdut din acuitate în ultimii ani) a fost furată iar foştii comunişti, ce să vezi, nu doar au rămas la putere, dar conduc România chiar pînă în ziua de azi.

Exemplele de astfel de poziţii, interne şi externe, sînt mult prea numeroase. Să luăm doar un exemplu care le combină, cumva, pe ambele: un articol de pe Huffington Post, ediţia britanică, care se ocupă aproape exclusiv de faptul că a fost sau nu o Revoluţie adevărată (articol foarte prost, de altfel) este reluat în Adevărul prin prisma a ceea ce acesta spune doar într-o scurtă paranteză: România este condusă din 1990 pînă acum de foşti comunişti incompetenţi şi corupţi.

Pentru că asta este ceea ce interesează într-o bună parte a mass-mediei (implicit a publicului acesteia) şi chiar a politicii: o astfel de explicaţie anestezică totală care anulează orice responsabilitate şi după care nu mai e nevoie de nici o altă explicaţie, ea rezolvă tot. Există nişte vinovaţi pentru tot, nu contează că ei sînt sau nu reali, oricum rezolvă situaţia. Politicienii sînt şi ei interesaţi de această explicaţie nu doar într-o anumită zonă care poate acuza altă zonă de “moştenire comunistă”, ci în general, pentru că ex-comunistul care a distrus ţara din 1989 pînă acum e o figură mitologică fără legătură cu ei, care le ia povara de pe umeri fără să îi lege de o nouă vinovăţie sau responsabilitate.

Desigur, o astfel de teorie este mama tuturor teoriilor conspiraţiei din lume. O astfel de hegemonie a unui astfel de grup este cu totul imposibilă în condiţiile actuale. Faptul că cercurile conducătoare sînt închise în ele şi că între ele şi restul populaţiei este o prăpastie foarte mare este ceva ce a existat şi înainte de comunism, şi