In fiecare an, la mosia din Pipera, se strange poporul care asteapta mantuirea de saracie prin pomana oferita de Gigi Becali. Ieri, boier Gigi s-a confruntat cu o mini-adunare de colindatori veniti la poarta colindatului sa faca uitate colindele. O traditie inceputa frumos in urma cu niste ani s-a transformat intr-o cersetorie de sezon, care nu mai are nicio legatura cu darurile sfinte si cu smerenia Sarbatorilor.

Insusi gazda s-a aratat agresata si dezamagita de turnura sociala pe care a luat-o pelerinajul la poarta palatului cu bani. Atat de mult l-a afurisit imbulzeala incat milostivul domn Becali s-a jurat in fata camerelor TV ca anul viitor va da bir cu fugitii la munte, doar-doar va scapa de mitingul saraciei din Ajunul Craciunului.

„Asta-i povara mea, canonul pe care trebuie sa-l suport in fiecare an”, s-a tanguit deputatul de Ghencea&Pipera. Nu e nici pe departe adevarat. Sau daca e vorba de o povara, ea nu-i rezultatul vreunei fatalitati stabilite de Dumnezeu pe baza pacatelor, ci, dimpotriva, recolta culeasa dupa ce-ai semanat in fiecare iarna.

Departe de a-l judeca pe noul parlamentar PNL intr-o zi a pacii, precum cea de azi, suntem datori sa-i uram implinirea dorintei de a inchide pravalia cu euRONi, in speranta unei minime reabilitari a demnitatii umane. Ne vom raci gura de pomana in analize televizate daca oameni ca Gigi Becali nu vor intelege ca milostenia, ca arma electorala, poate crea un monstru social greu de anihilat.

Personal, nu am nimic impotriva anilor in care prea-crestinul patron al Stelei primea colindatori la palat. Plusurile si minusurile personajului erau eclipsate de frumusetea momentului, de vibratia colindelor, de simplitatea invitatilor. Din pacate, ce-a pierdut din vedere omul este efectul pervers pe care il are impartitul banului in fata camerelor de luat vederi.

Initial, tot perpelind motosinele cu ca