Scrisoarea Pastorală a PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla la mărita Sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

MARIA «POARTA MÂNTUIRII»,

CĂLĂUZITOAREA PE CALEA CREDINŢEI

Florentin, din harul, mila şi îndelungă-răbdarea Atotputernicului Dumnezeu, prin graţia Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubiţilor creştini greco-catolici şi tuturor credincioşilor creştini,

Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Cel care «atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel unic născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (cf. In 3,16).

Iubiţi credincioşi,

Sărbătorile de iarnă sunt, în fiecare an, zile de bucurie care ne desprind de încordarea, rutina şi oboseala muncii de peste an. Este un timp al odihnei, al vacanţei, al relaxării şi al refacerii fizice, dar, pentru noi creştinii, trebuie să fie şi un timp de rugăciune, de reînnoire spirituală, de har şi întărire în credinţă.

De-a lungul anului sunt numeroase zile de sărbătoare. Unele sunt rânduite de Biserică în directă legătură cu tainele de credinţă ale vieţii Mântuitorului, ale Preasfintei Fecioare Maria sau ale sfinţilor, iar altele sunt rânduite de oameni în legătură cu diferite aniversări (persoane, personalităţi, evenimente istorice, etc.). Noi, creştinii, ştim că doar sărbătorile rânduite de Biserică şi trăite în lumina bucuriei credinţei ne pot dobândi haruri, pentru a creşte în credinţă şi sfinţenie.

Între sfintele praznice ale Bisericii creştine, Naşterea Domnului nostru Isus Hristos este cea mai importantă sărbătoare cu dată fixă a calendarului creştin. După cum spuneau Părinţii Bisericii: «Sărbătorile creştinilor sunt sfinte şi mai presus de fire şi cu adevărat izvoare şi comori a