A nins mult, a nins frumos sau cu furie, "dupa sufletul omului", cum spune o vorba din popor. Natura intreaga parca s-a mobilizat sa croiasca drumul saniei cu reni care sa-l aduca pe Mosu', atat de asteptat asta seara de copiii din toata lumea.
Despre sarbatoarea Nasterii Domnului au fost si inca mai sunt multe intrebari si, pentru ca nu intotdeauna s-au gasit raspunsuri de netagaduit la acele foarte multe "de ce"-uri, puse nu numai de copii ci si de adulti, s-a ajuns la poveste, modul cel mai simplu si placut de a prezenta un eveniment care aduce, an de an, atat de multa bucurie in viata a milioane de crestini.
O frumoasa legenda romaneasca, ajunsa pana la noi, din vremuri demult uitate, explica de ce sarbatoarea nasterii Domnului se numeste Craciun.
Despre Feciora Maria se spune ca de copila a fost data la manastire, asa cum au promis parintii ei cand inca nu se nascuse. Dupa ce a crescut, Arhanghelul Gavriil i s-a aratat in vis si i-a spus ca ea a fost cea aleasa de Domnul sa-l aduca pe lume pe fiul lui Dumnezeu, Iisus Christos.
Cand sarcina a crescut si a inceput sa se vada, Fecioara Maria a mers si i-a povestit staretei ce i s-a intamplat, dar maica stareta n-a crezut-o si a alungat-o de la manastire.
Rusinata si neavand unde sa se duca, Fecioara si-a gasit adapost intr-o padure, dar nici aici nu era linistita pentru ca spiridusii care erau pe urmele ei, o tot necajeau si-o chinuiau cu fel de fel de cosmaruri si vedenii.
Se spune ca in ajunul nasterii Pruncului Sfant, unul dintre spiridusi ar fi aruncat cu o piatra peste sanii Sfintei Fecioare din care indata a tasnit, pana la cer, lapte sfant, in acest fel formandu-se Calea Laptelui.
Nemaiputand indura chinurile din padure, dar simtind si ca se apropie ziua sa nasca, Fecioara Maria a plecat din padure si a ajuns undeva, la casa
