Ar putea fi cozonacul o “celebritate”, un “VIP” pe masa de Crăciun – şi dacă luaţi sensul acesta, zău că nu sunteţi departe de adevăr. Însă ceea ce înţeleg eu prin “reţete celebre”, când vine vorba de Sărbători, este să aleg din cele aproape 90 de reţete pe care le-am aflat, în preumblările mele prin ţară (şi prin lume) – de unde le-am adunat cu mare grijă de gospodine harnice – ori din paginile cărţilor vechi, pe acelea care au şi un impact... cultural.

Pentru masa de Crăciun din acest an – şi pentru masa Revelionului, că doar n-o să faceţi anul nou numai cu torturi peste torturi şi-o să-i daţi locul cuvenit şi cozonacului tradiţional – am ales câteva reţete care au însoţit Sărbătoarea, de-a lungul a mai mult de un secol şi jumătate de gastronomie românească... tipărită (adică, de pe când ne-am învrednicit şi noi, prin pana cărturarilor Negruzzi şi Kogălniceanu, să aşezăm reţetele noastre în filă de carte).

Şi voi începe, firesc, cu “descălăcătorii” cărţilor de bucate, cu aceşti cărturari moldoveni, gurmeţi-gurmanzi de bună calitate. Vom trece apoi la Ecaterina Steriady (colonelu), autoarea celei mai bine vândute cărţi de reţete din secolul al XIX-lea (un best-seller, cum am spune azi), după care ne vom delecta cu acele “copturi” care făceau fala meselor de sărbătoare în prima jumătate a secolului XX, atunci când gospodinele îşi luau drept aliat cărţile de bucate scrise de jurnalistul Constantin Bacalbaşa ori de Maria general Dobrescu (inspectoarea generală a şcolilor de menaj, în perioada interbelică). În fine a cincea (şi cea mai complexă) reţetă de cozonac o vom prelua de la inegalabilul Păstorel Teodoreanu. (Ca o curiozitate – poate, pentru gospodinele de azi –, dar nici una dintre reţete nu prevede... umplerea cozonacilor. Sunt simpli, pufoşi şi savuroşi!)

Crăciun fericit şi... cozonaci gustoşi!

1. M. Kogălniceanu & C. Neg