Nu exista niciun sfarsit de an in care sa nu avem parte de bocitorii de serviciu ai vremurilor demult apuse, ai comunismului sau, mai rau, de nostalgici ai personalitatii maretului cizmar ajuns carmuitor de tara - Nicolae Ceausescu.
Nu exista Craciun linistit care sa nu fie imbibat de spiritul evenimentelor din 21-22 decembrie '89, de amintirea fostului dictator si a vremurilor pe care tot mai putini le-au trait direct.
In acest an, alegerile, desemnarea premierului si Apocalipsa profetita de mayasi si infirmata de realitate ne-au salvat de o buna doza de amintiri despre comunism si de noi dezvaluiri, in premiera si-n exclusivitate, despre viata fostului dictator originar din Scornicesti.
Dar si asa, rezolvarea fulger a problemelor legate de Guvern si risipirea armatei celor 600 de parlamentari in cele patru zari, spre locuri de bastina, au obligat o buna parte din presa sa reinvie, ca de obicei, strigoii eterni ai neamului - comunismul, securistii, revolutia din '89 si spiritul lui Nicolae Ceausescu.
Temele, oricat de profesionist si mai putin patimas ar fi fost gandite, ajung sa fie invariabil discutate in cea mai populista si mai falsa cheie - cat de bine era pe vremea respectiva, pentru ca ... X bun sau serviciul era asigurat, in comparatie cu nedreptatea prezentului.
Cand vine vorba despre securistii care se imbuibau in privilegii inainte de '89, lucrurile devin si mai clare, fara exceptie, pentru toti comentatorii si analistii - aceleasi specimene conduc astazi tara din umbra. Sau la vedere.
Revolutia romana are aproape acelasi efect in timp ca si Revolutia franceza - in fiecare an se trezeste cate unul care sa o reinterpreteze si sa-i dea un sens nou, revelator. Asta cand nu o lasam sa cada in uitare, desconsiderand sirul evenimentelor si punandu-le sub zodia unei fatalitati deloc magulito
