Ar putea actuala putere sa ia in calcul o dizolvare anticipata a legislativului, in 2014?

Daca incercam sa privim dincolo de orizontul pe termen scurt, rezultatele alegerilor si investirea noului guvern favorizeaza demersurile in vederea unei reforme constitutionale de profunzime. In repetate randuri, liderii noii majoritati si-au afirmat intentia de a amenda actuala lege fundamentala, iar cel mai important partid de opozitie, PDL, a emis semnale similare pe vremea cand se afla la guvernare. Daca puterea va opta pentru pastrarea alegerii directe a presedintelui, ceea ce pare foarte probabil, este interesant cum va trata problema revenirii la mandatul de patru ani pentru seful statului, precum si perspectiva scrutinelor simultane (legislativ si prezidential)? Se stie foarte bine ca simultaneitatea nu poate fi consacrata decat daca se ia hotararea de eliminare a posibilitatii de a dizolva inainte de termen parlamentul, o prevedere pe care putine democratii o impartasesc. Altfel, in teorie cel putin, orice situatie de scrutin legislativ anticipat duce la separare. Totusi, experienta romaneasca din perioada 1990-2004 sugereaza ca, odata reinstituita, simultaneitatea ar avea mari sanse de a se mentine. Asadar, presupunand ca totul va fi gata in 2014 - reforma constitutionala, cadru referitor la regionalizare, o noua legislatie electorala - ar putea actuala putere sa ia in calcul o dizolvare a legislativului, pentru a provoca suprapunerea madatului noului parlament cu cel al noului sef al statului? Evident ca exista numeroase obstacole. Nu mai este nevoie sa insistam aici asupra dorintei parlamentarilor de a-si proteja mandatele. Cu siguranta ca ar conta foarte mult si situatia USL din acel moment: popularitatea dupa un an sau doi de guvernare solicitanta; coeziunea sa interna; raporturile de forte intre PSD si PNL. Dar aici formulam o intrebare mai degraba teoretica