Acest Crăciun pare a fi mai liniştit faţă de cele din ultima vreme. O resemnare generală, amestecată cu ceva ignoranţă, condimentată cu aşteptări uriaşe, presărată cu speranţe conştient iluzorii, ba chiar şi cu un strop de încredere neţărmurită. "O să fie mai bine, o să fie mai rău, şi aştia-s la fel ca ceilalţi, ba nu, lucrurile vor sta ceva mai bine, ba s-o crezi tu, lucrurile vor sta şi mai rău, lasă că mai vedem noi"... Gata, nu se mai discută despre asta!
Alegerile au trecut, guvernul s-a instalat nederanjat (nici măcar de Traian Băsescu) la cârma ţării, şi mai toată lumea - în frunte cu Parlamentul - a intrat în vacanţă. Până şi iarna s-a gândit să fie mai blândă zilele acestea. Adevărul e că a fost prea multă înverşunare în sânul societăţii româneşti, prea multă răutate, prea mult război, prea multă dezbinare în ultimul an, de când cu protestele acelea generate de demiterea lui Raed Arafat de la Ministerul Sănătăţii. Cred că toată lumea a obosit să se tot certe, să se contreze, să se enerveze pe dragii noştri politicieni.
La urma urmei, de ce să ne mai supărăm pentru că deputaţi penali ca Ion Stan sunt protejaţi în Parlament de sute dintre colegii săi, de altfel oameni cinstiţi, care se opun ridicării imunităţii doar pentru că se gândesc la faptul că le-ar putea veni şi lor rândul? De ce să mai punem la suflet că "Jiji" Becali e în comisia juridică? Vi se pare că n-ar putea da legi bune? Sau de ce să ne mai îngrijorăm că programul de guvernare nu conţine absolut niciun termen concret de realizare a vreunei măsuri incluse în acesta? Doar nu credeaţi că o dată calendaristică menţionată într-un asemenea program poate avea vreo semnificaţie şi în realitate.
Şi de ce să ne mai amărâm mintea cu gândul că nu, politicienii şi politica nu s-au schimbat odată cu alegerile din 9 decembrie, aşa cum nu s-au schimbat nici în ultimii 23
