Nu e un inceput bun, spunea ambasadorul Marii Britanii dupa ce Camera Deputatilor a respins in primul sau plen din noua legislatura cererea de ridicare a imunitatii lui Ion Stan, acuzat de Parchet de tot felul de potlogarii comise pentru a aduna fonduri de campanie.
Decizia aceasta nu inseamna ca Ion Stan nu poate fi anchetat in continuare, ca nu poate fi judecat si eventual condamnat, ci nu mai poate fi arestat, ceea ce procurorii socoteau ca ar fi necesar, ca in cazul Trasculescu.
Il contrazic pe ambasadorul Marii Britanii. Nu e vorba despre niciun inceput. E vorba doar despre continuitate. Ar fi fost un inceput o acceptare a cererii. Dar, asa, noul Parlament nu face decat sa continue traditia politicii romanesti si mai ales traditia pesedista care nu-si abandoneaza penalii nici in celula, dupa cum vedem in cazul Nastase.
Votul deputatilor nici macar nu se poate prevala de o decizie similara a Comisiei Juridice, pentru ca aceasta, dupa ce a studiat dosarul, a decis ca Ion Stan poate fi arestat. Este asadar o sfidare pe fata a Justitiei si un semnal de lupta pentru restul legislaturii: Parlamentul impotriva Justitiei.
Si nici nu putea fi altfel, avand in vedere numarul record de penali, unii chiar condamnati, care si-au facut rost de un adapost sigur pentru urmatorii patru ani.
Victor Ponta pretinde ca ar fi votat pentru ridicarea imunitatii colegului sau de partid, e drept nu chiar un apropiat al sau, dimpotriva. Ar trebui sa-l credem pe cuvant, caci votul a fost secret. Argumentul invocat este credibil: acest vot este o noua pata pe imaginea Romaniei si inevitabil se va regasi intr-un raport MCV despre care se stie deja ca va fi demolator. Am mai adaugat un cap de acuzare, ne-am mai indepartat un pas de spatiul Schengren.
Victor Ponta a vrut sa arate ca se dezice de aceasta decizie catastrofala
