* Crăciunul se transformă tot mai mult doar într-o sărbătoare a meselor bogate şi a cadourilor costisitoare, iar colindele în prilej de cerşit * la ţară, totuşi, se mai respectă tradiţiile şi se mai colindă ca în urmă cu 100 de ani * plăcintele, sarmalele şi friptura sunt preparatele de Crăciun ce se făceau şi acum 100 de ani
Pentru cei mai mulţi Crăciunul nu înseamnă altceva decât tăierea porcului sau cumpărarea lui gata sacrificat, prepararea grăsunului, sau achiziţionarea produselor specifice de la magazine, împodobirea bradului, cadouri şi masa de Crăciun. Atât. Mersul la biserică este opţional, tradiţiile nu se mai respectă, totul s-a transformat într-un moment de petrecere, nicidecum unul spiritual, aşa cum era acum 100 de ani. Societatea de consum şi-a pus amprenta asupra sărbătorilor. Bucurie înseamnă a avea cât mai mult, excursii costisitoare, nu a fi alături de cei dragi. Colindele nu mai sunt urări de bine făcute celor apropiaţi, ci au devenit un bun prilej de a cerşi, cel puţin în oraş. Iar în ultima vreme nici măcar aceste colinde trunchiate, frânte şi siluite de copii cu probleme - care nu au avut niciodată părinţi care să-i înveţe un colind, ci i-au învăţat să cerşească -, nu se mai aud, pentru că oamenii nu mai sunt dispuşi să dea de pomană. În mediul citadin, Crăciunul a devenit sinonim cu alergătura până în ultimul moment şi ghifuiala timp de trei zile. Speranţe însă mai sunt. La ţară încă se mai colindă ca acum 100 de ani, se mai respectă tradiţiile, legătura omului cu natura din jurul său, cu spiritualitatea nu a fost complet ruptă. Brăilenii nu renunţă la sacrificarea porcului prin înjunghiere
La ţară sărbătorile încep cu postul Crăciunului, moment care pregăteşte spiritual omul pentru Naşterea ce urmează. Se pregătesc astfel trupul şi sufletul pentru sărbătoare. Urmează apoi tăierea porcului de Ignat. Acum, aproape că nu exi
