Ziua Craciunului, ziua Nasterii Domnului, se bucura de o speciala si laborioasa pregatire inca din ziua premergatoare acestei sarbatori, vorbindu-se sugestiv de Ajunul Craciunului (24 decembrie). La sate, indeosebi, sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.

In Ajunul Craciunului, gospodinele se indeletnicesc cu facutul covrigilor, colaceilor si colacilor (care, in traditia populara trebuie sa aminteasca de infasurarea unei maini cu degetele intinse apartinand Craciunesei, care a ajutat-o pe Maica Precista la nasterea pruncului si careia i-au fost taiate mainile). Colacii sunt pregatiti pentru colindatorii care vor veni sa ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt dati colindatorilor marunti, colaceii sunt pentru colindatorii mai numerosi, iar colacii vor fi ai flacailor si ai colindatorilor neamuri.

De asemenea, se pregatesc turtele, care se mai numesc si 'scutecele' sau 'pelincile' - 'pelincutele Domnului', amintind de cele care au fost de trebuinta la nasterea Mantuitorului. Acestea sunt presarate din timp cu apa calduta, cu zahar pisat, amestecat cu nuca sau cu samanta de canepa. In seara de Ajun, stapana casei, merge in 'casa mare', aseaza pe masa de sub icoana o sticla de vin rosu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o alta farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar in cele patru colturi ale mesei cate un colac. Intre cei din partea dreapta se pune cate un fuior de canepa despre care, spun unii ca ar fi barba lui Mos Craciun.

Impodobirea Mesei din seara lui Ajun difera de la o localitate la alta, dar au in comun faptul ca toate bucatele sunt de post. Nimeni din cei ai casei nu are voie sa guste pana ce preotul nu blagosloveste masa, nu gusta din felurile de mancare si nu cinsteste un pahar cu vin. La plecare, parintele ia banii de sub fata de masa, doi colacei si o parte din vinul din sticla, iar dascalii poar