Ajunşi la Săvârşin, după un an plin de activităţi publice, Regina şi cu mine, alături de întreaga noastră Familie, sărbătorim naşterea Domnului Nostru Iisus, cu speranţă şi credinţă. Ca de fiecare dată în ultimii şaptezeci şi doi de ani, mă adresez vouă, de Crăciun, cu aceeaşi afecţiune şi cu bucurie.

Ne îndreptăm recunoştinţa spre toţi cei care, în viaţă sau plecaţi dintre noi, au făcut astfel ca ţara să continue drumul ei greu, dar atât de frumos şi de înălţător.

În lunga mea viaţă, am avut timp să înţeleg rostul fundamental al soldatului în mersul Naţiunii. Gândurile mele se îndreaptă, aşadar, spre toţi militarii români aflaţi în ţară sau în misiuni de apărare a păcii în lume, precum şi la soţiile, soţii, părinţii şi copiii lor.

Săvârşinul este un loc binecuvântat, înnobilat de iubirea cu care a fost alcătuit de mama mea, Regina Elena, şi continuat de fiica mea, Principesa Moştenitoare. În atmosfera căminului, al doilea gând al nostru se îndreaptă către oamenii în vârstă. Cu sau fără familii, în bună stare fizică sau cu sănătatea şubredă, vârstnicii României au nevoie de înţelegerea şi iubirea semenilor, de ajutorul şi încurajarea lor. Îndrept un cuvânt de laudă către medicii români care, uneori în chip anonim şi cu dificultăţi, dau zile suportabile bătrânilor şi bolnavilor noştri.

Copiii şi tinerii ţării au astăzi o viaţă fără graniţe. În faţa computerelor sau călătorind pe cinci continente, fără niciun complex de inferioritate, ei sunt acea parte a României care ne aşază la nivel de egalitate cu orice altă ţară a lumii. Mulţumesc părinţilor şi profesorilor care, prin sacrificiu personal, dau copiilor lor un viitor aşa cum nicio altă generaţie trecută de români nu a putut avea.

Ca în fiecare an, ne bucurăm de dovezile de afecţiune şi respect ale societăţii româneşti. Porţile Săvârşinului sunt deschise sutelor de tineri şi adulţi, co