In traditia populara romaneasca, legatura dintre brad si sarbatoarea de Craciun este relativ de data recenta, insa specialistii ne spun ca bradul a avut dintotdeauna un rol important in viata romanilor, fiind regasit in obiceiuri vechi care duc pana la daci.

Astfel, bradul este prezent in fiecare din cele trei momente cheie din viata romanului: nastere, nunta si moarte. Pacat, insa, ca multe din aceste obiceiuri astazi nu se mai practica, unele sunt uitate, altele pe cale de disparitie.

In unele zone din tara inca mai exista traditia ca la nasterea copilului sa se sadeasca un brad. Simbolic, cei doi, copilul si bradul, sunt infratiti. In alte zone, se obisnuia ca nou-nascutul sa fie inchinat de moasa in fata unui brad in timp ce aceasta rostea niste cuvinte magice.

In multe regiuni ale tarii, bradul de nunta, frumos si vesel impodobit, inca isi mai are rolul sau foarte bine definit. De obicei, bradul de nunta este purtat cu mare cinste de cavalerul de onoare atunci cand mireasa merge la o fantana, dar si la biserica.

Dintotdeauna, bradul a aparut si la ceremoniile de inmormantare, mai ales atunci cand persoana decedata nu a apucat sa se casatoreasca.

Bradul, impodobit de obicei cu dulciuri, care se impart de pomana dupa slujba de inmormantare, este o reminiscenta a credintei ca moartea este, totodata, si nunta - motiv in jurul caruia este construita, de altfel, si balada Miorita.

La noi, la romani, traditia pomului de Craciun este relativ noua, de pe la jumatatea secolului al XIX-lea, si vine dinspre Occident.

Unele surse spun ca primul pom de Craciun a fost impodobit la 1866 si a putut fi vazut in palatul regelui Carol I de Hohenzollern. De atunci, se spune ca romanii au preluat aceasta traditie.

Legenda, insa, spune ca o familie de boieri din Bucuresti si-a adus din Germania o bona pentru copii. In ajunul Craci