Pentru multi crestin-ortodocsi, pregatirea pentru Sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Christos incepe chiar de pe 15 noiembrie, odata cu postul de 40 de zile, perioada in care se renunta la produsele de origine animala.

Pentru ortodocsi, postul nu are doar aspect material, ci si unul spiritual, deoarece postul nu presupune numai abtinerea de la a manca anumite produse, ci reprezinta si o hrana a sufletului, prin rugaciune, prin retinerea de la ganduri, fapte rele, de la relatii conjugale si, in final, prin cainta si spovedanie.

Pe 20 decembrie, la Ignat, exista obiceiul sacrificarii porcului, care inca se mai practica prin satele noastre romanesti, pe acolo unde gospodarii cresc porci in propriile ograzi, pentru ca la Sarbatorile de iarna sa aiba carne proaspata din care sa-si prepare traditionalele mancaruri romanesti: toba, racitura, tochitura, carnati.

Dupa transarea si sortarea carnii, exista obiceiul ca gospodina casei sa pregateasca afara, aproape de locul sacrificiului, o masa mare, pentru toti oamenii care au ajutat la taierea porcului. Felul de mancare, traditional numit "pomana porcului", este obtinut prin prajirea, intr-un ceaun mare, de tuci, a bucatilor de carne taiate din toate partile porcului sacrificat: bucati de muschi, ficat, slanina, coasta, falca.

Inainte de Craciun, preotul umbla, din casa in casa, cu icoana, pentru a vesti Nasterea Domnului. Aceasta este o practica extrem de veche, de fapt, o vizita pe care preotul o face credinciosilor sai.

La noi, la romani, traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute si coronite de brad este un obicei relativ nou, preluat de pe la jumatatea secolului al XIX-lea de la tarile germanice.

Prin forma sa triunghiulara, bradul simbolizeaza Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnifica bogatia si cunoastere