Pentru neavizați, existența unui consulat al României la Salonic este o curiozitate: câți români trăiesc acolo, ca să se justifice o asemenea investiție în condiții de criză?
Ei bine, răspunsul este absolut uluitor: chiar dacă cifra exactă din al doilea oraș al Greciei nu este cunoscută, în toată „Elada” se pare că s-au stabilit cam o jumătate de milion de români! Criza nu i-a alungat înapoi, în țară. Deși șomajul este la cote amețitoare (25% în statisticile oficiale, spre 50% în cele reale), „ai noștri” preferă să rămână „la mica ciupeală”, lucrând îndeobște ca zilieri prin construcții și în meserii sezoniere – la cules de portocale și măsline. Unii mai dau mici lovituri, cumpărând și vânzând apoi, în țară sau prin Bulgaria, mașini de lux. Acestea au devenit... chiar un lux, pe care prea puțini greci și-l mai permit, din pricina instituirii unor impozite năucitoare (peste 5.000 de euro!!! / an pentru o mașină cu capacitatea cilindrică peste 2.500 cmc); piața s-a umplut de superoferte – poți lua „o casă pe roți” relativ nouă la prețuri incredibile, de câteva mii de euro, mai ieftin decât oriunde altundeva în Europa. Iar bulgarii și românii, îndeosebi, profită de această mină de aur.
În aceste condiții, activitatea diplomatică la Salonic este chiar excesiv de intensă.
Când jurnalistul Márton László Salamon s-a lăsat de meserie și a intrat în diplomație, susținut de UDMR, s-ar fi zis că a prins o sinecură. Dar, m-am convins că nu este deloc așa. Timpul liber al misiunii consulului general din Salonic, Martin Ladislau Salamon-Paven (Sali -pronunțat aproximativ Șoli-, pentru prieteni) este foarte limitat. Chiar și în perioada Sărbătorilor sau mai ales în acest interval, problemele consulare nu-i lasă prea mult răgaz pentru turism sau alte activități în interes strict personal.
De pildă în Ajunul Crăciunului, s-a confruntat cu următoarele situați
