Ce atmosferă de pace şi prietenie, ce zâmbete, ce strângeri de mâini bărbăteşti, ce armonie… Zici că a explodat o bombă cu normalitate fix în sala mare a Palatului Cotroceni. Şi toţi participanţii la ceremonia de învestire a guvernului Ponta 2 au inhalat gaz ilariant şi praf fermecat de stele.

Dacă te uitai cu atenţie, puteai să-l zăreşti pe undeva pe Moş Crăciun, atent să vadă dacă sunt cuminţi copiii, să ştie dacă le lasă ceva sub pom. Şi micuţii se simţeau priviţi, aşa că şi-au dat toată silinţa să-şi recite cât mai bine poeziile. Şi să se joace frumos, fără să-şi dea peste mâini sau să se îmbrâncească pentru a pune mâna pe căluţul de lemn sau săbiuţa strălucitoare. Şi-au dat mâinile, s-au pupat, au făcut glumiţe, au chicotit când doamna Pivniceru a ocolit ditamai bradu’, speriată să nu încalce vreun protocol, când Dragnea s-a-mpiedicat de covor sau când premierul a scuturat cu nădejde mapa din care pixul adus de acasă refuza să cadă.

Ce minuni poate face un acord semnat la ceas de taină între un preşedinte şi un premier! Parc-ar fi fost o scrisoare către Moş Crăciun! Ai zice că asta lipsea vieţii politice de la noi pentru a intra într-o oarecare normalitate, după atâţia ani de haos şi bătălii subterane, de învrăjbire şi dat la gioale. După ce s-au făcut în toate felurile, s-au tras de codiţe şi şi-au pus piedică, după ce şi-au băgat în ochi creioanele de desenat şi s-au pârât la doamna învăţătoare, au decis să se lase cuprinşi până la prăsele de spiritul sfintelor sărbători, că doar se ştie că tot românul e credincios şi respectă toate poruncile divine.

Dacă nu ai fi fost atât de obişnuit cu feţele lor, multiplicate obsesiv de televiziuni la fiecare jurnal sau talk-show, ai fi zis că asişti la un bal mascat, în care personaje care se dispreţuiau până acum sunt interpretate de oameni simpli, oneşti şi paşnici, care, dincolo de mască, se înţeleg