Interzise şi totuşi tolerate în continuare, etnobotanicele, supranumite droguri legale, au făcut adevărate ravagii în România încă de la aparişia lor pe piaşă. Prezente la fiecare colş de stradă, în "magazinele de vise" care promiteau stări induse de drog seducătoare şi inofensive, etnobotanicele au devenit repede un flagel naşional.

Interzise în 2010, ele continuă să fie „materie primă” pentru un business profitabil dus la limita legii şi drogul preferat al tinerilor mereu în căutare de senzaşii tari. Ce rămâne însă după ce trec fiorii şi se instalează greaşa şi sevrajul? Cât de repede se consumă viaşa „pe legale”?

Am aflat de la Iosif, un tânăr de doar 18 ani, care duce în spate o poveste de viaşă consumată mult prea repede. La doar 15 ani, tânărul a descoperit etnobotanicele, iar doi ani din viaşă şi i-a dedicat extazului şi agoniei pe care drogurile le provoacă. Are doar opt clase şi niciun prieten. După ce a trecut prin toate etapele fizice şi psihice ale dependenşei, astăzi poate să vorbească liber despre trecutul său de care speră că s-a eliberat.

După două tentative de dezintoxicare la o clinică din România, Iosif se declară „curat” şi vrea să înveşe din nou să trăiască. Face tot posibilul să se şină departe de droguri, aşa că şi-a lăsat acasă, la Craiova, familia şi s-a mutat la Cluj. Aici urmează în prezent cursurile unei şcoli biblice şi primeşte consiliere din partea unui ONG clujean care lucrează cu tineri toxicomani. Pentru că vrea ca povestea sa să fie auzită, Iosif a acceptat să meargă în şcolile clujene şi să le spună şi altor tineri despre decăderea şi „mântuirea” sa post-droguri.

Cu o consituşie fizică fragilă şi încheiat până la ultimul nasture al cămăşii, Iosif pare un adolescent oarecare. Nimic din aspectul său exterior nu trădează consumul abuziv de droguri din trecut, care de obicei lasă urme adânci pe chipul depdendenşilor