Un român, pe nume "Viorel Rotilă", a transmis o scrisoare Moşului în care îi cere acestuia să îi aducă plata câtorva cereri de rambursare şi de prefinanţare rătăcite prin sertarele finanţatorilor.

"Dragă Moş Crăciun,

Mă numesc Viorel Rotilă şi sunt unul din cei care cred în tine, aşa cum cred acum în România, în fondurile structurale, în normalitate.

Îţi scriu rugându-te, dragă Moşule, dacă poţi, să-mi aduci de Sărbători plata câtorva cereri de rambursare şi de prefinanţare rătăcite prin sertarele finanţatorului meu, AM POSDRU!

Îţi cer asta pentru colegii mei „de grupă" care, rămaşi fără salarii, sunt trişti în acest Crăciun şi vor intra fără speranţă în noul an.

Sper, dragă Moşule, că vom primi măcar sub formă de cadou, ceea ce noi am crezut că este un drept al nostru, derivat din achitarea obligaţiilor contractuale!

Trebuie să-ţi mărturisesc, dragă Moşule, că nu am fost chiar cu-minte, făcând greşeala de a crede în posibilitatea normalităţii, în respectul faţă de contracte, adică în statul român şi în Uniunea Europeană! Altfel spus, am alunecat în păcatul încrederii prea mari în posibilitatea de a face ceva corect şi concret, în ceea ce credeam a fi şi ţara mea, adică una care-mi respectă şi-mi apără interesele. Ascultând prea mult la televizor m-am crezut într-o ţară ce sprijină libera iniţiativă, încercând să combin dorinţa mea de-a câştiga un ban cinstit cu posibilitatea de-a face şi pe alţii să câştige. (Se pare acum că era doar o poveste neverosimilă.)

Am văzut în fondurile structurale o oportunitate pentru mine, pentru colegii mei şi pentru toţi cei pe care-i ajutăm. Motiv pentru care m-am pus să „moş-esc" cu sârg câteva proiecte, înghesuind idei într-un număr limitate de caractere, arătând cum vrem să facem ceea ce am fost convins că putem.

Te rog să mă ierţi că am greşi