Oficial, Moş Crăciun are domiciliul în Laponia şi, după un an de muncă intensă, în care a tot citit scrisori, a căutat cadouri şi le-a băgat în saci, nici măcar de sărbători n-are linişte, mergând prin toată lumea să le şi distribuie. Am avut noroc să ne întâlnim cu el pe când se pregătea să intre într-un mall din Bucureşti şi n-am ratat prilejul de a-i solicita un interviu.
Bună ziua, dragă Moşule!
Bună pă dracu’! La voi e mai frig decât la Cercul Polar, iar spirtoasele-s aşa de scumpe că nu te poţi atinge de ele! În afară de gheaţă, nu-ţi permiţi să bei mai nimic în România, la ce preţuri sunt! Ăştia jupoaie omul de viu, pe barba mea!
Dar de ce sufli aşa de greu? Lasă-mă să ghicesc: obezitate, diabet, hipertensiune…
N-ai ghicit! Abia am scăpat de un grup de copii bruneţei, care mi-au urlat în cap o juma’ de oră, din Rahova pân-aici, aia cu „Deschide uşa, creştine!”. Degeaba le-am zis că eu nu-s creştin, că-s tradiţie păgână, ce să te-nţelegi cu ei, taică? M-au zăpăcit de cap şi când le-am împărţit napolitane mi-au dat cu ele-n cap: „Băi, moş chitros, păi noi mai suntem de napolitane, că mâine-poimâine împlinim nouă ani?! Un Kent 8 şi nişte whiskean nu puteai să dai şi tu, trăi-ţi-ar renii?”.
Văd că ştii foarte bine limba română. Cum de-ai învăţat-o?
Am avut nişte angajaţi din România. Bine, îţi spun o chestie, da’ să nu mai zici la nimeni: fiindcă şi la noi, în Laponia, e criză, îi plăteam la negru. De la ei am învăţat limba română, păreau băieţi buni. Da’ cum le-am plătit salariul pe noiembrie, cum au şi dispărut! Cică-s patrioţi şi vor să-i prindă Revelionul la ei, în România. Am fost foarte impresionat, până mi-am dat seama că au luat cu ei şi jumate din cadouri. Acum, asta e: n-o să le mai duc dulciuri la copiii din Africa. Oricum, ăia, săracii, n-au nici apă de băut, dacă-i mai umflam io şi de ciocolate chiar că mureau de set
