E cel putin ciudat cum, de la inceputul lui decembrie, odata cu aprinderea beculetelor si cu redecorarea platourilor de emisie ale televiziunilor, intram cu totii, vrem nu vrem, in spiritul Craciunului.
Zic "vrem, nu vrem" pentru ca, avand in vedere ca totul se impodobeste cu atata sarg de Sarbatori, nici macar Grinch nu ar mai avea sanse reale sa se retraga-n munti sau pe coclauri ca sa scape de globulete si mosi albi-rosi, ca-n reclamele la bauturile carbogazoase. Cat despre furat Craciunul, nici nu se pune problema. Cum s-o ia la sanatoasa Grinch cu un schelet metalic, de dimensiunile unui bloc de patru etaje, in spinare?
Mai presus de toate, insa, oamenii cumpara. Cu ravna si spor, chiar de au ori n-au cu ce. Avem oferte de Craciun, panettone la pret de cozonac si rachiu la reducere, stergare si fete de masa cu motive de Craciun, totul sub o avalansa de brazi, globuri si kilometri de beteala. Si, atunci, cum sa nu cumperi?
Sfarsitul lumii e in hypermarket
Mi-am dat seama ca nu-i de gluma si trebuie sa merg iar la cumparaturi cand, dupa sfarsitul lumii, la alimentara de pe colt nu se mai gaseste decat varza din aia imputita. Cum Craciunu' fara sarmale nu-i Craciun, nevoia m-a impins, taman in Ajun, sa aterizez intr-unul din hypermarketurile-minune, unde merg deopotriva pensionarii sa cumpere ulei cu doi bani mai ieftin si fitosii care-si etaleaza toalele de firma pentru ca pe Dorobanti e noroi.
Primul pas in magazin, prima descurajare. Oamenii ies in masa cu carucioarele umplute pana la refuz, aidoma unor zombi ai cumparaturilor, mandri c-au reusit sa smulga ultimul Mos Craciun de ciocolata de pe raft. "Daca toti astia ies, inseamna ca inauntru nu sunt asa multi", deduc logic in gand. Fac semnul crucii cu limba-n gura si imping caruciorul. Un metru, apoi dau de prima coada.
Lumea sta la rand sa