La catastif şi în marile ceasloave bisericeşti, scrie că preotul unui sat trebuie să ştie să facă de toate, să cunoască toate lucrurile şi mai ales, să fi încercat ori şi ce pentru a povesti enoriaşilor şi a fi pildă vie. La catastif şi în marile ceasloave bisericeşti, scrie că preotul unui sat trebuie să ştie să facă de toate, să cunoască toate lucrurile şi mai ales, să fi încercat ori şi ce pentru a povesti enoriaşilor şi a fi pildă vie.

În afara celor sfinte şi rânduielilor bisericeşti, preotul este un bun gospodar, şi dacă mai este şi de la ţară, atunci, musai trebuie să fie şi un bun ţăran.

Pe lângă toate acestea, în satul Valea Deni – sat aflat în Caraş Severin, trăieşte un preot mai aparte: acesta coase, ţese şi execută ponevi, plocoviţe, perne de zestre şi costume populare.

Pentru preotul Dumitru Tiuc din satul Valea Deni, nu este nimic deosebit în momentul în care, după ce vine de la biserică şi se dezbracă de reverendă, se apucă de ….cusut. Părintele este un as al maşinii de cusut şi mai ales, al broderiei manuale. Din mâinile sale ies adevărate minunăţii. Ele este printre puţinii ,,meşteri” din Banat care încă mai face costume populare. Chiar dacă moda lor a trecut, în satele din Banatul Montan există obiceiul ca după ora 12 noaptea, mireasa să fie schimbată în costum popular cu ciupag, poale şi catrinţă. Aceasta înseamnă că atunci a trecut în rândul nevestelor.

Modelul popular este vechi de sute de ani, doar că în ultimul timp au apărut paietele şi mărgelele lucitoare şi colorate. Părintele a cusut cu mâinile sale costumul de nevastă al alesei lui - Ana. Fiind încă la Teologie, el nu i-a spus fetei nimic şi în mare taină i-a luat măsurile folosindu-se de un siretlic. El i-a spus fetei că ”verişoara mea are nevoie de un costum, dar fiind plecată la facultate la Timişoara, nu am cum să-i iau măsurile. Şi cum tu ai aceeaşi statură cu ea,