Toată lumea îl ştie pe Moş Crăciun ca un bărbat bătrân, cu barba albă, îmbujorat şi cu ochii sclipind a bunătate. Cel puţin aşa ne-a fost prezentat tuturor, încă din fragedă copilărie. Dar, la fel de vechi ca legenda lui Moş Crăciun, Moş Gerilă pe la noi în perioada comunismului, sunt şi reprezentările bătrânului care aduce cadouri odată cu Sărbătoarea Naşterii Domnului.

De peste 700 de ani toţi copiii cresc ascultând povestea lui Moş Crăciun, una cu numeroase variante, în funcţie de credinţa de prin partea locului. Singurele lucruri care nu se schimbă niciodată sunt, însă, barba albă a Moşului cel bun şi faptul că mereu vine cu desaga plină de cadouri.

Să vedem, însă, cum i s-a schimbat lui Moş Crăciun înfăţişarea în ultimii 700 de ani, timp trecut de la prima sa reprezentare. Dacă vă închipuiţi, însă, că acum şapte secole Moşul cu daruri era mai tânăr, vă înşelaţi.

Prima imagine cu Moş Crăciun datează de la 1294 şi este, de fapt, o icoană rusească, reprezentândul pe Sfântul Nicolae Lipensky, un episcop care a stat la baza figurilor şi poveştilor pe care le ştim astăzi.

Deşi la noi Sfântul Nicolae, sau Moş Nicolae, se sărbătoreşte pe 6 decembrie, trebuie spus că de la această înfăţişare a pornit şi povestea chipului lui Moş Crăciun.

O reprezentare mai apropiată de imaginea pe care o avem astăzi despre Moş Crăciun datează din secolul XVII. Bătrânul Crăciun era o figură tradiţională în folclorul englez şi era identificat cu vechiul zeu britanic Woden. Oricare i-ar fi fost numele, bătrânul cu barba albă reprezenta spiritul şi bucuria Crăciunului, dar în timp a început să fie asociat cu cel care aduce cadouri.

În 1863, legenda lui Moş Crăciun era deja mult îmbogăţită. Graficianul Thomas Nast i-a realizat Moşului o figură foarte apropiată de cea din prezent, într-o ilustraţie publica